Iarnă

IARNĂ

Arhangheli dinspre ceruri coboară peste oameni

Să vânture lumină, ninsoare și iubire

Să-aducă-n inimi calde o sfântă mântuire… -

     În depărtare sună un clopot tras de fameni.

Zăpada din amiază străluce fericită…

O pânză de lumină albită de natură

Se-așterne pe câmpia ce pare o nălucă

Când zboară prin etere, de lume rătăcită.

Se-aud țipete sure prin vânturile seci…

Sub soarele de-aramă plutesc răniți de ger

Doi porumbei albaștri cu aripi reci de fier

Ce se alintă-n vise răstălmăcite-n veci…

Și scârțâie zăpada ce astăzi a căzut…

Și-n codrul plin de soare atârnă ramuri grele

Și albe, și uscate, ca dorurile mele,

Din sufletul meu rece, din ochii mei de lut.

O fată cu păr nins își ia sita să cearnă

Covorul plin de stele născut într-o răcoare,

În drumuri infinite răpite într-un soare

Ce pașnic își apune și ultima lui rază.

Iar seara-n bolta rece se-arată mândra lună

Ce își ridică rondul plin de smarald curat…

Un om cărunt ca neaua, cu pasul său sărac

Se plimbă-n țări de gheață… - 

                              Un clopot iarăși sună!