ODI ET AMO
Iubesc! deci ştiu că sunt!
Când iubesc, orice noapte mi se pare zi
şi mă odihnesc în Dumnezeu,
Care mi-a dat iubirea!
Urăsc! -să cred că-s ticălos?
Când urăsc,orice zi e-o noapte
şi nu văd decât omul-bun din mine,
căci sunt al lumii
care mi-a dăruit ura.
Iubesc! -mă pierd în existența mea!
Când iubesc, sărutul trădătorului pe-obraz
e doar alintul ce-l primesc zi de zi-
cei care mă hrănesc
pâna voi putrezi!
Urăsc! -unde-i ființa mea?
Când urăsc, sărut trădarea
cu care mă-mbuibez în fiecare noapte
ploioasă și zgârcită-n alintări.
Iubesc! -şi suferința-mi pare
o dulce binecuvântare!
Când iubesc, Dumnezeu îmi pune mâna Lui-
fără de timp-
pe cap…și-o simt.
Urăsc! - iar durerea mi-e blestem!
Când urăsc,
Creatorul meu mă lovește peste față
și nu mai respir
nici noaptea nici trădarea și nici ura.
E doar Lumină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu