Blesteme, farmece, vrăji (III)

Soluţii pastorale :
Celor care insistă totuşi să îşi afle viitorul, Sfântul Cosma le recomandă următoarea "tehnică" eficientă: "Şi dacă vrei să-ţi vezi soarta sau norocul, scoală-te mâine dimineaţă şi du-te la biserică şi uită-te la mormintele celor morţi şi la ce sunt ei acum. Gândeşte-te şi spune: "N-au fost şi ei oameni ca mine şi au murit?" Aşa voi muri şi eu mâine, deci să nu îndrăznesc să fac şi eu aceste lucruri diavoleşti, căci o să pier..." .
Să cugete la moarte cei care nu se tem de osânda dumnezeiască şi vor să alerge la ghicitori şi la vrăjitori. şi să priceapă că viaţa pământească, de care ei sunt preocupaţi atât de mult, se va sfârşi. Şi că, dacă au căutat să afle ce li se va întâmpla peste câţiva ani, ceea ce îi asteaptă după moarte le rămâne ascuns.
În al doilea rând, trebuie să ştim că nu orice rău ni se trage numaidecât de la vrăji sau descântece, ci şi de la alte cauze. De exemplu, plecarea de acasă a unuia dintre soţi şi ataşarea faţă de altă persoană poate fi cauzată de o nepotrivire de natură fizică sau sufletească în căsătorie. Necăsătoria până la o anumită vârstă, ca şi o boală, nu trebuie să aibă la bază neapărat o vrajă sau un blestem. Prea uşor se cred unele persoane victime ale lucrării celui rău. În această privinţă, este bine să ştim că diavolul nu vine în noi şi nu ne stăpâneşte decât în măsura în care noi ii dăm voie sau atât cât îi permitem şi că nu diavolul este cel care ne stăpâneşte, ci Hristos. Noi devenim prin botez hristofori, adică purtători de Hristos, nu de diavol. Apoi, să fim convinşi că diavolul nu numai că nu este egal cu Dumnezeu în putere, ci este doar îngăduit.
În al treilea rând, trebuie să ne întrarmăm cu semnul sfintei cruci, « armă asupra diavolului », cu postul şi cu rugăciunea. Trebuie mai intâi să îndemnăm pe credincioşi să se spovedească şi să se împărtăşească, pentru că, de cele mai multe ori, starea de boală, de insucces şi de neîmpliniri este urmarea păcatelor. Câte urmări rele nu aduc o viaţă destrăbălată, adulterul, concubinajul, avortul, lăcomia, furtul, minciuna şi altele ? Să nu creadă că numai citirea rânduielilor bisericeşti de către slujitori este suficientă pentru înlăturarea relelor, ci şi adeziunea lor sufletească, credinţa şi încrederea în Dumnezeu. Nu este de neglijat nici faptul că pentru unele boli, care nu ţin de resortul Bisericii, este bine să ne adresăm medicilor. În nici un caz, nu vom trimite pe credincioşii noştri la vrăjitori pentru a fi dezlegaţi.
Demonii nu pot să vindece, ci omoară
Sf. Ioan Gură de Aur: "Ce faci, creştinule neghiob, ori cine eşti tu care recurgi la vrăjitori şi farmazoni ca să fii vindecat ? Şi crezi, în sfârşit, că diavolul are să vindece boala ta ? Dacă acesta este ucigător de oameni de la ince¬put şi a omorât tot neamul oamenilor, cum are sa fie acum doctorul tău ? Dumnezeu îi spune anthropoktanos - ucigător de oameni, şi tu alergi la el ca la un doctor ?. “Nu vezi cum într-o singură clipă a omorât doua mii de porci în mare, şi cum are să te vindece pe tine ? Şi dacă demonii n-au avut milă de porci, cum or să aiba milă de tine ? Caci dacă pe porci nu i-au cruţat, cu atât mai mult nu s-ar împiedica de noi" « Şi dacă demonii nu au milă de sufletul tău, cum vor avea milă de trupul tău ? Dacă demonii se străduiesc să te alunge din Împărăţia lui Dumnezeu, cum or sa te elibereze de boală ? » Şi asta deoarece, după Sfântul Vasile cel Mare, alt lucru mai pla¬cut nu este pentru diavol ca acela de a întrista şi de a tiraniza pe om, în felurite moduri şi prin fe¬lurite învăţături: "nimic nu este mai plăcut pen¬tru duşmanul omului, ca întristarea şi pedep¬sirea omului în diverse chipuri".
« Aşadar, să nu te înşeli, creştinule, ci află că nici lupul nu se face vreodată oaie, după proverb, nici diavolul nu se face vreodată doctor; şi că mai uşor poate să îngheţe focul şi să se încălzească zăpada, decât să vindece într-adevar diavolul; fi¬indcă acesta, chiar dacă ar vrea să te vindece, nu poate, deoarece este cu totul neputincios, iar da¬ca presupunem că poate să te vindece, totuşi nu vrea, deoarece sănătatea omului este un bun, iar diavolul urăşte totdeauna cele bune şi de aceea este numit duşmanul binelui. » Sf. Nicodim Aghioritul
Prezentarea canoanelor Sfintei Biserici, ar putea să descurajeze pe creştinii noştri de a mai cauta salvarea în mâinile vrăjitorilor.
Asistăm la un fenomen de pervertire a simbolurilor liturgice şi a slujirii liturgice. Asistăm la introducerea în viaţa credincioşilor a unor ritualuri magice individuale izvorâte din obscurantism, ignoranţă, falsă credinţă şi falsă vieţuire religioasă. O astfel de abordare este osândită de canonul 61 Trulan care spune: "… cei ce nu se vor păzi de pierzătoarele meşteşugiri păgâneşti (ca unii care sunt vrăjitori şi fermecători), hotărâm să se înlăture cu totul de la biserică, după cum învaţă şi sfinţitele canoane. "Că ce împărtăşire are lumina cu întunericul, precum zice Apostolul? Sau ce înţelegere are Biserica cu idolii? Sau ce parte are credinciosul cu cel necredincios sau ce potrivire este între Hristos şi Beliar? (II Cor. 6, 14-16)". Despre oprirea de la astfel de practici vorbesc şi canoanele 36 de la Laodiceea, 65 şi 72 al Sfântului Vasile cel Mare precum şi canonul 3 al Sfântului Grigorie de Nyssa.
Concluzie :
Precum terifianta contaminare radioactivă, îndeletnicirile vrăjitoreşti, deşi nu sunt întotdeauna vizibile cu ochiul liber, poluează cumplit minţile şi sufletele oamenilor, degradându-le până şi trupurile. Nutrim speranţa că indivizii tentaţi de a face un astfel de "pact cu diavolul" vor înţelege că această iniţiativă este nu numai condamnabilă, ci chiar periculoasă pentru ei şi pentru cei ce le sunt dragi. Tot răul la care devin complici se va întoarce, mai devreme sau mai târziu, împotriva lor... Credinţa creştină şi practica liturgică nu sunt nici ghicitorie, nici magie, ci mărturisirea dreaptă, rugăciune sinceră şi curată, revărsare de Duh Sfânt.