Poezii (II)

ÎN OCHII TĂI

În ochii tăi, copilă, o piatră se despică

Şi viaţa mea îşi arde şi ultima clipită,

În ochii tăi, copilă, se linişteşte lutul

Şi creşte iarba verde ca într-un suflet, trupul.

În ochii tăi, copilă, se-aud păsări măiastre

Cum cântă răni ştiute de veşnicele astre

Şi din culoarea lor frunzită şi difuză

Ţâşneşte-o amintire pierdută şi confuză.

Prin gingăşia lor mă ninge iar zăpada

Şi-n aurul pisat ce-ţi curge de pe margini

Se nasc pe rând povestea, legenda şi balada.

Obrajii tăi de fată în merii calzi se-nchid

Şi neagă-ntunecimea urâtului perfid...

În ochii tăi se simte durerea ta de-a fi

Un înger fără aripi ce-nvaţă a iubi!...

18 noiembrie 2000