Demnitatea creştină

E vorba de verticalitate umană, într-o lume în care pe unii puţin îi interesează de Dumnezeu, de Biserică şi de unirea cu şi în Hristos. Ba mai mult, alţii au o plăcere aparte să lovească în Biserică, deşi ei nu ştiu că şi ei fac parte integrantă în această comunitate creştină, aşa cum fac parte din această ţară creştină. Este interesul, dar mai ales dreptul nostru să ne apărăm. De ce să fim paralizaţi de indiferenţă religioasă, acum, când avem mai multă nevoie de Dumnezeu? Nu, mai importantă e campania electorală, cine şi de ce candidează, cine iese învingător din această cursă nebună, şi mai ales, mai important e că ore înşir televizoarele stau deschise pe talk-show-uri politice. Mă gândesc că şi de data aceasta va trebui să merg la o secţie de votare şi să îl aleg pe cel care va apăra Biserica şi Ortodoxia. Dacă Sfântul Apostol Pavel scrie în prima sa epistolă către Timotei, în cap 2, vrs.1-3: "Vă îndemn deci, înainte de toate, să faceţi cereri, rugăciuni, mijlociri, mulţumiri, pentru toţi oamenii, pentru împăraţi şi pentru toţi care sunt în înalte dregătorii, ca să petrecem viaţă paşnică şi liniştită întru toată cuvioşia şi buna-cuviinţă.", înseamnă că la alegeri nu vom sforăi, ci vom fi treji, verticali, demni, fiindcă suntem creştini. Şi cu această demnitate creştină merge românul cu speranţa că va fi bine, cu virtutea nădejdii în suflet că se va schimba ceva în bine. Dar de ce aşteaptă el să schimbe altcineva viaţa lui si nu se schimbă el mai întâi? Că de aceea Dumnezeu ne dă conducătorii pe care îi merităm, pentru că demnitatea aceasta naţională nu mai există, ea a fost de mult timp distrusă. Ne-a dezbinat diavolos, dezbinătorul, cel care separă, care desparte (grec.).

De fapt, ce vreau eu să transmit prin această postare, este că insist asupra unităţii credinţei şi naţiunii în momentele acestea de haos politic, economic, ba, mai sunt şi crize din astea, ba financiare, ba a oamenilor înnebuniţi de gripa porcină, însă nu se observă ceea ce e mai important: e criză spirituală, duhovnicească. Să nu ne temem, să nu avem frică, pentru că Hristos după Înviere a zis: "Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea!" Această îndrăzneală sfântă să ne dea nouă, tuturor românilor creştin-ortodocşi puterea credinţei că Dumnezeu va privi mereu spre această ţară "înbeznată", fără Lumina demnităţii creştine.