Rânduiala primirii ereticilor în Ortodoxie

Avand preotul binecuvantare de la arhiereul sau, intai intreaba pe eretic de toate eresurile lui, apoi il invata si-l intareste intru credinta ortodoxa si la urma ii porunceste sa-si marturiseasca toate pacatele sale din copilarie. Si dupa marturisire nu-i da indata iertare de pacate, ci-i porunceste sa stea la usa bisericii, in afara ; iar preotul, luandu-si epitrahilul si felonul, vine si, stand la usa bisericii, ii porunceste sa ingenuncheze; apoi il intreaba asa :

Intrebare : Voiesti sa te lepezi de eresurile luteranilor (sau : ale calvinilor, baptistilor, ori altii), in care ai fost pana acum ?
Raspuns : Voiesc.
Intrebare : Voiesti sa fii si sa traiesti in unire cu credinta ortodoxa ?
Raspuns : Voiesc.

Apoi, ridicandu-l, il binecuvanteaza de trei ori, pe frunte, zicand :

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.

Si punand mana pe capul lui, zice : Domnului sa ne rugam.  Si citeste rugaciunea cea dintai de la catehumeni:  In numele Tau, Doamne, Dumnezeul adevarului..., apoi si a doua : Cearta-te pe tine diavole, Domnul...

Dupa sfarsirea rugaciunilor, il ridica de mana cea dreapta si-i zice : Desteapta-te cel ce dormi si te scoala din morti si te va lumina Hristos.
Si dupa ce s-a ridicat, preotul zice catre dansul:

Intoarce-te catre apus si cu adevarat din toata inima ta sa te lepezi de satana si de toate eresurile luteranilor (sau: ale calvinilor, baptistilor, ori altii), ca sa marturisesti curat credinta ortodoxa.

Iar el, intorcandu-se spre apus, tine mainile sale lasate in jos. Preotul il intreaba asa :

Intrebare : Omule te lepezi de satana si de toate lucrurile lui si de toti slujitorii lui si de toate slujbele lui si de toata trufia lui ?

Raspuns : Ma lepad de satana si de toate lucrurile lui si de toti slujitorii lui si de toate slujbele lui si de toata trufia lui.

Intrebare : Te lepezi de toate eresurile luteranilor (sau: ale calvinilor, baptistilor, ori altii), ca de ale unor potrivnici ai lui Dumnezeu si ai adevarului, si ca pe unele ce sunt pierzatoare de suflet, le defaimi si le afurisesti pe ele ?

Raspuns: Ma lepad de toate eresurile luteranilor (sau: ale calvinilor, baptistilor, ori altii), ca de ale unor potrivnici ai lui Dumnezeu si ai adevarului, si ca pe cele ce sunt pierzatoare de suflet, le defaim si le afurisesc pe ele.

Intrebare : Te lepezi de toate capeteniile eresurilor si impreuna cu aceia si de adunarea, de obiceiurile si de toti invatatorii lor si ca pe niste potrivnici Sfintei Biserici a Rasaritului, ii afurisesti pe ei ?

Raspuns : Ma lepad si ii afurisesc pe ei.
Apoi ii zice : Intoarce-te catre rasarit si te marturiseste Domnului, catre Care ai alergat.

Si dupa ce s-a intors acela spre rasarit, preotul ii zice :
Intrebare : Te-ai lepadat de satana si de toate eresurile luterane (sau : calvinesti, baptiste, ori altele) ?
Raspuns : M-am lepadat.

Intrebare: Crezi intru unul Dumnezeu Care este in Sfanta Treime slavit si inchinat, Tatal si Fiul si Sfantul Duh, si ca unui imparat si Dumnezeu te inchini Lui ?
Raspuns : Cred intru unul Dumnezeu Care este in Treime slavit si inchinat, Tatal si Fiul si Sfantul Duh, si ca unui imparat si Dumnezeu ma inchin Lui.
Si indata, facand inchinare pana la pamant, citeste Simbolul credintei, adica : Cred intru unul Dumnezeu... tot, pana la sfarsit.
Apoi preotul zice: Binecuvantat este Dumnezeu cel ce vrea sa se mantuiasca toti oamenii si la cunostinta adevarului sa vina; fie binecuvantat in veci. Amin.

Si indata preotul, dandu-i capatul epitrahilului in dreapta, ii zice:
Intra in Biserica lui Dumnezeu, caci te-ai departat de la inselaciunea eresului luteran (sau : calvinesc, baptist, ori altul) si sa stii ca te-ai izbavit din lanturile mortii si din pieirea cea vesnica; si acum leapada toata nedreapta ratacire a ereticilor si cinsteste pe Domnul Dumnezeu, Tatal atottiitorul, si pe Iisus Hristos, Fiul Lui, si pe Sfantul Duh, unul Dumnezeu viu si adevarat : pe Sfanta Treime cea de o fiinta si nedespartita.

Si acestea zicand, il duce in biserica, tinandu-se cu mana de epitrahil; si ajungand la locul unde este asezata pe o masa Sfanta Evanghelie, si Sfanta cruce, se opreste si indata lasa epitrahilul din mana ; iar cei ce merg cu dansul citesc :

Psalmul 66

Dumnezeule, milostiveste-Te spre noi si ne binecuvanteaza, lumineaza fata Ta spre noi si ne miluieste. Ca sa cunoastem pe pamant calea Ta, in toate neamurile mantuirea Ta. Lauda-Te-vor pe Tine popoarele, Dumnezeule, lauda-Te-vor pe Tine popoarele toate. Veseleasca-se si sa se bucure neamurile, ca vei judeca popoarele cu dreptate si neamurile pe pamant le vei povatui. Lauda-Te-vor pe Tine popoarele, Dumnezeule, lauda-Te-vor pe Tine popoarele toate. Pamantul si-a dat rodul sau. Binecuvan-teaza-ne pe noi, Dumnezeule, Dumnezeul nostru. Binecuvantea-za-ne pe noi, Dumnezeule, si sa se teama de Dansul toate marginile pamantului.

Si dupa sfarsitul psalmului, ii porunceste preotul sa ingenuncheze inaintea Sfintei Evanghelii si facand aceasta, preotul zice stihurile acestea:

Trimite-vei Duhul Tau si se vor zidi toate si vei innoi fata pamantului. Intoarce-Te acum, Doamne, si Te milostiveste spre robul Tau. Fi-vor cele colturoase drepte si cele ascutite cai netede. Mantuieste pe robul Tau, Dumnezeul meu, pe cel care nadajduieste in Tine. Fii lui turn de tarie in fata vrajmasului. Cu nimic sa nu sporeasca vrajmasul asupra lui, si fiul faradelegii sa nu-l mai asupreasca pe el. Doamne, auzi rugaciunea mea, si strigarea mea la Tine sa vina. Dupa acestea indata : Domnului sa ne rugam. Doamne miluieste.

Si preotul, cu toata umilinta, citeste rugaciunea aceasta :
Doamne, Dumnezeule atottiitorule, unule sfinte, Care intre sfinti Te odihnesti si pentru nemasurata iubirea Ta de oameni, totdeauna celor ce gresesc le dai chip de pocainta si celor rataciti din adevar cale dreapta, ca sa Te cunoasca pe Tine unul adevaratul Dumnezeu, Care esti in Treime slavit si inchinat, aratand ca voiesti ca nici unul dintre dansii sa nu piara, ci toti sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina, multumim Tie, Te slavim si Te marim, ca si acum acestei cuvantatoare zidiri (N) i-ai stralucit in inima lumina cunostintei Tale celei adevarate si ca dintr-un somn l-ai sculat din inselaciunea eresului pierzator si catre sfanta si apostoleasca Biserica l-ai invrednicit a scapa. Deci, o, Stapane, cu smerenie ma rog, straluceste desavarsit in inima lui lumina harului Sfantului Tau Duh, spre a se lumina cu cunostinta cea adevarata a Sfintei Tale Evanghelii. Da-i lui ca, fara fatarnicie, neclintit si fara inselaciune, sa se uneasca cu Sfanta Ta Biserica, sa se scarbeasca si sa lepede toate eresurile cele pierzatoare de suflet; sa primeasca cu adevarat, sa marturiseasca si tare sa tina credinta ortodoxa. Uneste-l cu turma Ta cea aleasa, uneste-l cu Sfanta Ta Biserica ; fa-l vas cinstit si locas Sfantului Tau Duh, ca printr-insul fiind ocarmuit si povatuit sa pazeasca sfintele Tale porunci si, facand voia Ta cea buna cu bunaplacere si cu desavarsire, sa se invredniceasca a lua bunurile Tale cele ceresti impreuna cu toti care au bineplacut Tie. Ca Tu esti Dumnezeul milelor si al indurarilor si al iubirii de oameni, Care voiesti ca toti oamenii sa se mantuiasca, si Tie slava inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Si dupa rugaciune, preotul ii porunceste sa se ridice, zicand :
Scoala-te, stai bine, stai cu frica si marturiseste cu adevarat credinta ortodoxa si afuriseste toate eresurile, ca sa fii iertat si dezlegat de legatura juramantului si de toata despartirea, si te vei face partas Bisericii lui Hristos.

Iar el, ridicandu-se, zice aceasta marturisire a credintei ortodoxe :

Eu (N) cred cu credinta tare si fara nici o indoiala si ca singur adevar marturisesc toate impreuna si fiecare in parte, cele cuprinse in Simbolul credintei ortodoxe, facut de sfintele So-boare a toata lumea, pe care sfanta, soborniceasca si aposto-leasca Biserica a Rasaritului le tine si le marturiseste.

Si indata citeste Simbolul credintei : Cred intru unul Dumnezeu...
Iar dupa Simbolul credintei citeste marturisirea de credinta.

Marturisirea de credinta data in scris in biserica de cei ce se intorc la Ortodoxie de la schisma sau eres

Adaug din nou a marturisi impreuna cu Sfanta Evanghelie, ca Duhul Sfant purcede numai de la Tatal si prin urmare lepad adaugirea : Si de la Fiul.

Marturisesc si primesc cu evlavie cele sapte Taine ale Sfintei Biserici Ortodoxe, adica : Botezul, Ungerea cu Sfantul Mir, Cuminecarea, Pocainta, Maslul, Preotia si Nunta cea legiuita, prin care iau har de la Dumnezeu cei ce le primesc cu credinta.

Marturisesc ca in dumnezeiasca Liturghie se aduce lui Dumnezeu jertfa bineprimita pentru cei vii si pentru cei morti.
Marturisesc ca, sub chipul painii si al vinului, in Sfanta impartasanie, este tot si intreg Mantuitorul Hristos, si ca cei ce se impartasesc cu ele se impartasesc cu adevarat cu Trupul Lui si cu Sangele Lui, spre iertarea pacatelor.

Marturisesc trei cete ale sufletelor care s-au mutat din aceasta viata : intaia a sfintilor, pe care se cuvine a-i cinsti si a-i chema prin rugaciune ca pe mijlocitorii nostri la Dumnezeu, ale caror moaste se cuvine a le cinsti; a doua, a sufletelor necredinciosilor si a crestinilor care au trait paganeste si au murit fara pocainta, a caror parte este iadul si focul gheenei; a treia ceata de suflete este a acelora care au murit in pocainta, dar grabindu-i moartea n-au apucat a-si face canonul pentru pacatele lor si a dovedi cu fapta indreptarea lor. Pentru acestia Sfanta Biserica, prin jertfa cea fara de sange a Mantuitorului lumii, Domnul nostru Iisus Hristos, prin rugaciuni, prin milostenie si prin alte binefaceri in numele lor, le mijloceste de la Dumnezeu iertare.

Cred si marturisesc ca sfintele icoane ale lui Hristos, ale pururea Fecioarei Maria, Nascatoarea de Dumnezeu, si ale tuturor sfintilor, se cuvine a le cinsti si ca cinstea data lor trece la chipul celui ce este zugravit.

In sfarsit, cred si marturisesc toate cele ce Sfanta Biserica Ortodoxa invata a crede si a marturisi, si ma leg prin aceasta ca voi pazi aceasta credinta in toata viata mea si o voi lasa si fiilor mei, ca o mostenire nepieritoare. Pentru care si adeveresc cu insasi a mea iscalitura.

Si indata ii da preotul Sfanta Evanghelie de o saruta, si apoi zice : Binecuvantat este Dumnezeu Care a binevoit asa.

Ii zice inca si aceasta: Pleaca-ti genunchii tai inaintea Iui Dumnezeu pe Care L-ai marturisit si de la Care iti vei lua iertarea pacatelor tale.

Si el, plecandu-si genunchii si capul, priveste in jos ; iar preotul, avand binecuvantare de la arhiereul sau, il dezleaga pe el citind :

Rugaciunea de dezlegare care se citeste la primirea ereticilor in Sfanta Biserica Ortodoxa

Domnului sa ne rugam.
Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos, Cel ce a dat Apostolilor Sai cheile imparatiei cerului si, prin harul Sau, toata puterea de a lega si a dezlega oamenii pe pamant de pacate, Acela insusi pentru negraita mila Sa, sa te ierte si sa te dezlege pe tine. Si eu nevrednicul preot, cu puterea cea data mie, te iert si te dezleg pe tine, fiule (N) de legatura juramin-tului, de toata dezbinarea, de toate pacatele tale, si te impreunez cu cei credinciosi si cu trupul Bisericii lui Hristos si te impartasesc cu dumnezeiestile Taine, in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.

Si dupa citirea rugaciunii, preotul, zice catre el :

Scoala-te, frate, si ca un rob credincios al lui Hristos roaga-te Lui, impreuna cu noi, ca sa te invredniceasca pe tine, prin ungerea Sfantului Mir, sa iei harul Sfantului Duh.
Iar el, ridicandu-se, sta ca toata umilinta, asteptand sa fie uns cu Sfantul Mir.

Randuiala ungerii cu Sfantul Mir a ereticilor care vin la credinta ortodoxa

Dupa savarsirea randuielii de mai sus, preotul, luand vasul cu Sfantul Mir, buretele si putina apa le pune pe masa langa Sfanta Evanghelie si Sfanta cruce, si, inchinandu-se spre rasarit impreuna cu cei care vor fi de fata, zice :

Binecuvantata este imparatia Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh.  Si indata se canta, pe glasul al 6-lea : Imparate ceresc..., apoi preotul zice ectenia : Cu pace Domnului, sa ne rugam, pana la: Pentru sfant locasul acesta... la care adauga :

Pentru robul lui Dumnezeu (N), si pentru ca prin ungerea cu Sfantul, binelucratorul si desavarsitorul Sau Mir, sa se dea putere dumnezeiasca celui ce acum se uneste cu Sfanta Biserica Ortodoxa, spre biruinta si calcarea tuturor mestesugirilor diavolesti si a razboiului ce-i vine lui de la lume si de la trup, Domnului sa ne rugam.

Pentru ca sa fie el ostas viteaz si purtator de biruinta, cu puterea lui Hristos Dumnezeul nostru, prin lucrarea harului si venirea Sfantului Duh, prin ungerea Sfantului Mir, Domnului sa ne rugam.

Pentru ca el sa fie tare si neclintit in credinta ortodoxa si in nadejde, in toate zilele vietii sale, prin ungerea cu Sfantul Mir, Domnului sa ne rugam.

Pentru ca prin ungerea cu Sfantul Mir, sa i se dea lui har, ca fara frica si cu indraznire si nerusinat sa marturiseasca inaintea tuturor pana la moarte numele lui Hristos, Dumnezeul nostru, Domnului sa ne rugam.

Pentru ca in curatie si cu dreptate sa-si pazeasca sufletul sau in toate zilele vietii sale, cu lucrarea, cu harul si cu venirea Preasfantului Duh, prin ungerea cu Sfantul Mir, Domnului sa ne rugam.

Apoi se continua cu ecteniile : Pentru ca sa fie izbavit el si noi de tot necazul... Apara, mantuieste... Pe preasfanta curata... si ecfonisul : Ca tie ti se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea...

Apoi preotul citeste rugaciunea aceasta : Domnului sa ne rugam.

Binecuvantat esti Doamne, Dumnezeule atottiitorule, izvorul tuturor bunatatilor, soarele dreptatii, Care ai stralucit celor din intuneric lumina mantuirii, prin aratarea Unuia-Nascu Fiului Tau si Dumnezeului nostru, daruindu-ne noua nevrednicilor fericita curatire in apa sfintita si dumnezeiasca sfintire in ungerea cea de viata facatoare, si ai binevoit a destepta din inselaciunea ereticeasca pe robul Tau acesta, ca sa cunoasca adevarul Tau, sa alerge cu pocainta la a Ta milostivire si sa se uneasca cu sfanta si aleasa Ta turma, daruindu-i lui iertarea pacatelor si dezlegarea juramantului prin mine, nevrednicul robul Tau; insuti, Stapane indurate, imparate al tuturor, daruieste-i lui pecetea darului Sfantului si intru tot puternicului si inchinatului Tau Duh, si impartasirea cu preasfantul Trup si cu scumpul Sange al Hristosului Tau ; pazeste-l pe el in sfintenia Ta ; intareste-l in credinta ortodoxa ; scoate-l pe el de la cel viclean si de la toate mestesugirile lui; pazeste cu mantui-toarea Ta frica in curatie si dreptate sufletul lui, pentru ca in tot lucrul si cuvantul bineplacand Tie, fiu si mostenitor sa fie cerestii Tale imparatii. Ca Tu esti Dumnezeul nostru, Dumne¬zeu Care miluiesti si mantuiesti si Tie slava inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Si indata preotul il unge cu Sfantul Mir, facand chipul crucii la frunte, la ochi, la nari, la gura, la piept, la maini si la picioare, zicand de fiecare data : Pecetea darului Sfantului Duh.

Si sfarsind, zice rugaciunea intaia dupa ungerea cu Sfantul Mir : Domnului sa ne rugam. Doamne Dumnezeul nostru, Care ai invrednicit pe robul Tau acesta (N ) sa se arate desavarsit prin credinta cea dreapta, care este in Tine, si prin sfanta si cereasca Ta ungere, Tu, Stapane al tuturor, cu pecetea darului Sfantului Duh, pazeste in el credinta cea adevarata, hraneste-l in dreptate si in adevar, si cu toate harurile Tale infrumuseteaza-l. Ca Tu esti Dumnezeul nostru si Tie slava inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Apoi citeste rugaciunea a doua dupa ungerea cu Sfantul Mir : Domnului sa ne rugam. Cel ce dezlegi pacatele prin pocainta si ai daruit robului Tau intoarcere din inselaciunea ereticeasca la adevarul Tau, si i-ai dat innoirea vietii, insuti, Stapane Doamne, binevoieste a straluci totdeauna in inima lui lumina fetei Tale, pazindu-si pavaza credintei lui nebiruita de vrajmasi, haina nestricaciunii, cu care s-a imbracat, nepatata si neschimbata pastrand-o, si cu harul Tau ferind in el nestricata pecetea duhovniceasca, milostiv fii lui si noua dupa multimea indurarilor Tale. Ca s-a binecuvantat si s-a preaslavit preacinstitul si de mare cuviinta numele Tau, al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Si luand buretele si inuindu-l in apa calda, sterge locul cel uns cu Sfantul Mir, zicand : Indreptatu-te-ai, luminatu-te-ai, sfintitu-te-ai, spalatu-te-ai, in numele Domnului nostru Iisus Hristos si in Duhul Dumnezeului nostru ; cu Mir te-ai uns, in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Dupa aceasta preotul zice : Pace tuturor. Capetele voastre Domnului sa le plecati.

Si citeste, in taina, rugaciunea aceasta: Cel ce s-a imbracat intru Tine, Hristoase Dumnezeul nostru, Tie si-a plecat capul sau impreuna cu noi. Pe acesta nebiruit luptator il fa asupra celui ce in desert ridica vrajba asupra lui si asupra noastra ; si cu a Ta nestricacioasa cununa pana in sfarsit biruitor a toate il arata. Ca Tie se cuvine a ne milui si a ne mantui, si Tie slava inaltam impreuna si Parintelui Tau celui fara de inceput, si Preasfantului si bunului si de viata facatorului Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Si indata preotul face obisnuitul sfarsit, iar la vremea Liturghiei impartaseste pe cel uns cu Sfantul Mir, caci ungerea se savarseste mai inainte de Liturghie.

(Randuiala este preluata din Molitfelnic, editia 1937.)

Asa sunt unii...altfel sunt altii

 În Duminica Sfintei Maria Egipteanca, un părinte hirotonit de curând a început un cuvânt despre pocăinţă. A dat câteva exemple de sfinţi care au părăsit păcatul. În biserică se auzeau şuşoteli. Unii credincioşi, în special cei mai în vârstă, nu păreau prea interesaţi de subiect. Două femei depănau amintiri din tinereţe, altele vorbeau deşertăciuni, comentând lungimea fustei unei femei care venise prima dată în acea biserică sau mirosul neplăcut al cerşetorilor de la poarta bisericii.

Părintele a continuat:

- Dar există şi mulţi păcătoşi care nu vor să audă de pocăinţă. În parohia noastră, de exemplu: avem un caz, un om căruia îi place să bea mult, despre care vă voi spune câteva cuvinte. Omul acesta, pe care îl cunoaşteţi cu toţii, este un caz care pare irecuperabil.

Încet-încet, credincioşii care şuşoteau începură să fie atenţi: predica devenea interesantă şi pentru ei - se gândeau că poate părintele va da şi nişte amănunte picante, pentru a le putea discuta la masa de prânz cu cei care nu veniseră să se împărtăşească din frumuseţea sfintei slujbe.

- Să vă spun cât de tare a căzut în patima băuturii acest om? întrebă părintele, mirându-se câtă linişte se făcuse în biserică. Nu, nu o să vă spun. Am vrut numai să vă daţi singuri seama că, atâta vreme cât vă vorbeam despre îndreptarea vieţii, unii şuşoteau. Cum a venit vorba despre un păcătos care poate fi bârfit, care poate fi arătat cu degetul, s-a făcut linişte. Nu vă voi mai spune altceva astăzi, decât atât: dacă veniţi la biserică din orice alt motiv, şi nu pentru a fi în comuniune cu Dumnezeu şi a vă ruga împreună cu ceilalţi, dacă vă interesează numai subiectele de bârfă sau subiectele care vă ridică în proprii ochi, făcându-vă să vi se pară că sunteţi superiori celor care stau la această oră în faţa televizoarelor, ar trebui să vă daţi seama că greşiţi. Biserica este casa lui Dumnezeu. Vreţi să o transformaţi în sală de spectacol, în salon de bârfe? Să nu fie aşa! Luaţi aminte la cursele vrăjmaşului care, dacă nu a reuşit să vă împiedice să ajungeţi la biserică, se luptă să vă sucească minţile şi să vă îndemne să vorbiţi în loc să vă rugaţi sau să ascultaţi cuvinte de folos. Aş mai fi avut multe să vă spun, dar o să vi le spun altădată. Vă las să vă gândiţi singuri dacă vreţi să mergeţi pe calea mântuirii. Şi, dacă nu vreţi, nu ştiu ce rost are să mai veniţi la biserică. Iar dacă vreţi, nu ştiu ce rost are să şuşotiţi şi să clevetiţi, în loc să vă rugaţi lui Dumnezeu cu zdrobire de inimă…

Pilde

Era o femeie care rămăsese văduvă cu două fetiţe. Ea îşi iubea foarte mult soţul şi nu vroia să se mărite a doua oară. La un an de la moartea soţului ei, la sâni i se formaseră nişte noduli. Când s-a dus la doctor, acesta a întrebat-o:
- Ai o viaţă sexuală normală?
- V-am spus că sunt văduvă, domnule doctor.
- Văduvă, am înţeles, dar nu ai relaţii cu nici un bărbat?
- Nu, şi nici nu am de gând.
- Treaba ta. S-ar putea ca nodulii aceştia să fie de la lipsa relaţiei tale cu un bărbat. Dacă vrei să te gândeşti la sănătatea ta şi la binele copiilor tăi, ar fi bine să te gândeşti să fii cu cineva. Altfel, te distrugi şi psihic, şi fizic. Nu trebuie să te măriţi ca să scapi de hormoni, îi spuse doctorul, ironic.
Ajungând la duhovnicul său, femeia îi spuse cu ochii în lacrimi ce aflase de la doctor.
- Nu te îngrijora. Doctorii spun multe prostii. Vrei să te măriţi din nou?
- Nu, dar dacă trebuie… Nu vreau să curvesc.
- Nu trebuie să te măriţi numai ca să ai cu cine să te culci. Dacă vrei să rămâi văduvă, vei avea mare plată de la Dumnezeu.
- Dar cu nodulii, cum rămâne?
- O să ne rugăm la Maica Domnului, şi or să treacă.
După câteva luni, femeia s-a dus din nou la doctor, pentru control.
- Văd că eşti bine, sănătoasă. Cum e, ai ţinut seama de sfatul meu, nu? Un bărbat e un bărbat.
- Nu, domnule doctor. M-am rugat la Dumnezeu şi m-a ajutat… Precum puteţi vedea şi dumneavoastră.


Un frate oarecare, dacă a venit ziua începerii Sfântului şi Marelui Post, a pus în sine hotărâre şi făgăduinţă înaintea lui Dumnezeu că nu va ieşi afară din chilia lui până în ziua Sfintelor Paşti. Şi aşa şi-a gătit în chilia sa toate cele ce-i trebuiau lui în timpul postului până la Paşti. Şi s-a închis tare, ca să nu poată intra nimeni la dânsul.
Iar vrăjmaşul diavol, neputând răbda hotărârea şi făgăduinţa acelui frate şi începerea cea bună şi silinţa lui, a vrut să-l smintească din hotărârea sa, să-l scoată afară din chilie şi să-şi calce făgăduinţa pe care a făcut-o înaintea lui Dumnezeu. Şi aşa i-a umplut chilia cu păduchi de lemn puturoşi, atât de mulţi, încât nu era nicăieri loc în chilie, cât ai pune vârful degetului unde să nu fie păduchi. Peste tot era plin şi nu se vedeau pereţii chiliei, nici podelele, nici pâinea, nici apa şi toate vasele erau pline. Iar el, văzând atâta urâciune şi grozăvie şi o pedeapsă ca aceea în chilie, se mira foarte. Şi a cunoscut că este ispită diavolească, dar răbda mereu vitejeşte şi se întărea, zicând în cugetul său: „Măcar de mă va pedepsi Dumnezeu până la moarte, dar eu din chilie afară până în ziua Paştilor nu voi ieşi. După cum am făgăduit lui Dumnezeu, aşa voi face”.
Iar Dumnezeu, văzând bărbăteasca lui răbdare, când a fost în duminica a treia a Sfântului Post, a poruncit furnicilor să intre în chilia lui, să-i scoată toţi păduchii din chilie. Şi aşa au venit şi au intrat în chilia lui o mulţime de furnici, ca la un război cu mare vitejie şi cu mânie asupra păduchilor de lemn. Şi au acoperit mulţimea furnicilor toţi păduchii. Fratele stând, căuta şi se minuna de un lucru ca acesta, că fiecare furnică ieşea din chilie pe ferestre, pe unde intrase, trăgând câte un păduche de lemn afară. Şi aşa, într-un ceas, i-au scos şi i-au curăţit pe toţi din chilie. Pentru aceea, fraţilor, bună este răbdarea în ispite, pentru că cei ce rabdă cu mulţumită, ajung la bun sfârşit.

Cultul Penticostal

Originea cultului penticostal

Numele de „penticostali" vine de la cuvantul Pentecosta (Cincizecime), sustinand ca ei sunt botezati cu Duh Sfant si cu foc, daruri primite de catre Apostoli la Cincizecime sau la Pogorarea Duhului Sfant.

In 1901 Carol Parham, pastor baptist din Kansas sustine ca asupra sa si a unui grup de 13 persoane s-a pogorat Duhul Sfant si au inceput sa vorbeasca in limbi.

Punctele doctrinare importante din Marturisirea de credinta a Cultului penticostal

Ritualuri: ungerea cu untdelemn a bolnavilor, consacrarea pastorilor si a caselor de rugaciune, prin punerea mainilor.

Duhul Sfant este loctiitorul lui Hristos pe pamant, coborandu-Se din cer, de la Tatal, in ziua Cincizecimii.

Ingerii sunt fapturi duhovnicesti create de Dumnezeu, fara pacat, si puse in slujba Sa.

Botezul sau ceremonia filiala este oficiat de pastor si are dublu aspect cu multiple efecte:

a) Botezul in apa este poruncit de Hristos. Acest botez il oficiaza pastorii pentru cei care accepta „credinta" noua. El este un simbol al mortii fara de pacat si al invierii la o viata noua. Oricine crede in Hristos, potrivit Evangheliei, urmeaza a fi botezat in apa, in numele Tatalui, al Fiului si al Duhului Sfant. Botezul in apa se poate accepta inainte si dupa primirea botezului cu Duhul Sfant. El se oficiaza prin scufundare in apa o singura data, iar in cazul cand prima data nu s-a oficiat dupa Cuvantul lui Dumnezeu, se poate administra a doua oara sau chiar de mai multe ori.

Copiii adeptilor se boteaza la varsta cand acestia pot sa inteleaga singuri ca Hristos este Mantuitorul lor personal. Ei sunt totusi admisi la casa de rugaciuni spre a fi binecuvantati.

b) Botezul Duhului Sfant este imbracarea celor nascuti din nou cu putere de sus, pentru ca ei sa poata rezista ispitelor si incercarilor, pe de o parte, iar pe de alta parte, sa poata marturisi Evanghelia prin puterea lui Dumnezeu.

Botezul cu Duhul Sfant se poate primi atat prin punerea mainilor, cat si fara aceasta practica, atat inainte de botezul in apa, cat si dupa primirea lui. Acest „botez" ofera puterea darurilor.

Cina Domnului este al doilea asezamant, dupa penticostali, ca forma exterioara, in Biserica Iui Dumnezeu. Cina Domnului se oficiaza cu paine nedospita (azima) si rodul vitei, nefermentat.

Cina Domnului se savarseste ori de cate ori este posibil, fara deosebire de zi sau data.

Alte practici si ceremonii:

Curatirea sau spalarea picioarelor unul altuia (Matei XXVI, 28; I Corinteni XI, 23-29;Ioan XIII, 13-17), un obicei pe care unii pastori il leaga de ceremonia Cinei, altii il separa.

Casatoria - Cuvantul lui Dumnezeu opreste legarea in casatorie a unui credincios cu un necredincios (adica nepenticostal).

Se poate dezlega casatoria cand cealalta parte a cazut in adulter dovedit. Recasatorirea este permisa de Cuvantul lui Dumnezeu si atunci cand unul din cei doi a incetat din viata.

Darurile Duhului in Comunitatile penticostale

Acestea sunt in „numar" de noua si le imparte Duhul cui voieste. Darurile duhovnicesti ajuta propovaduirea Evangheliei depline. Nu toti credinciosii poseda astfel de daruri, insa toti adeptii sunt indemnati a le ravni si a umbla pe calea cea mai aleasa a dragostei;

Darul feluritelor limbi - Prin „darul feluritelor limbi se intelege vorbirea supranaturala prin care adeptul pocait, „inzestrat" cu acest dar, vorbeste intr-o limba pe care niciodata n-a invatat-o; ea este o vorbire a Duhului Sfant, care utilizeaza organele vorbirii pentru reproducerea ei; e o minune a vorbirii si o descoperire personala a lui Dumnezeu pentru fiecare crestin penticostal. Exprimarea vine din chemarea lui ca urmare a botezului cu Duhul Sfant. El simte prezenta puterii lui Dumnezeu, ca efectul unui „curent electric", insotit insa de o bucurie dulce care ii inunda intreaga fiinta. Aceasta stare de inaltare sufleteasca provoaca in viata credinciosului nostru (penticostal) schimbari morale profunde. Darul vorbirii in diferite limbi se manifesta prin intermediul duhului nostru, care intrebuinteaza organele vocale pentru exprimare. Exprimarea se poate face fie intr-o limba omeneasca, cunoscuta de cineva dintre ascultatori, fie necunoscuta. Ea poate fi si o limba necunoscuta pe pamant (o limba care astazi nu se mai vorbeste); mai poate fi si o limba „ingereasca".

Dizidente

1.In anul 1929, in cadrul „Bisericii lui Dumnezeu apostolice" care functiona la Arad, ca asociatie religioasa condusa de Gheorghe Bradin, s-a constituit o dizidenta, noua grupare intitulandu-se: Crestinii botezati cu Duhul Sfant. Apoi a avut sediul la Bucuresti si era condusa de Sodoy Alexandru (venit din Ungaria), Isbasa Alexandru (Lugoj), Bodor Eugen si G. Cojocarii, din Bucuresti.

2.In scurta vreme, din ramura de la Arad s-a desprins o noua fractiune, care s-a intitulat: Ucenicii Domnului lisus Hristos si era condusa de Ioan Popa din Sebis (Arad) si Ioan Crisan.

3.Biserica Apostolica de Ziua a 7-a sau „Penticostalii de Ziua a Saptea". Gruparea a aparut in satul Valea Florilor din comuna Ploscos (judetul Cluj). Dizidenta porneste de la premisa ca in cadrul cultului nu se respecta unele practici si sarbatori prevazute in Vechiul Testament si nu se pastreaza regimul alimentar prescris acolo.

Revenind de pe front, unde a trecut prin mai multe incercari care i-au „intarit credinta", dupa anul 1950, Ioan Boer, initiatorul gruparii, a luat legatura cu alte elemente dizidente din judetele Cluj, Hunedoara, Maramures, Suceava, Caras-Severin, Arad etc, in vederea largirii gruparii dizidente si pentru intocmirea unor memorii in scopul obtinerii recunoasterii lor drept cult.

Cum insa gruparea respectiva nu avea nimic comun cu notiunea de cult, nu se putea pune problema recunoasterii acestor calitati, neintrunind nici una din conditiile necesare: existenta unei credinte unitar-marturisite in mod statornic si public de un numar suficient de adepti, cat si exteriorizarea acestei credinte printr-un ansamblu de practici constituite intr-un ritual unitar si stabil.

Dupa anul 1958, gruparea a incercat sa se incadreze in Cultul penticostal, cu conditia ca membrilor ei sa li se permita continuarea practicilor proprii. Ulterior, a incercat, fara succes, sa fuzioneze si cu Cultul advetist de ziua a saptea, in aceleasi conditii.

4.Biserica lui Dumnezeu cea Apostolica botezata cu Duhul Sfant (Universalistii). Miscarea a aparut si s-a dezvoltat in ultimii 25 de ani. in prezent, numarul adeptilor nu se cunoaste. Fondatorul miscarii este Victor Chirila din Arad.

Membrii gruparii exclud sub orice fel de forma contactul cu statul.

5.Gruparea „al 13-lea Apostol" sau „Penticostalii negri".

Gruparea a aparut in anii '70 si are aderenti in judetele Timis, Arad, Bihor, Hunedoara, Caras-Severin etc.

Printre practicile acestor adepti retinem: intensificarea „vorbirii in limbi" si facerea de proorociri, sustinand ca au „glasul Domnului"; sub influenta Duhului Sfant, fiecare membru face noi „descoperiri" pentru ceilalti.

6.In cadrul cultului penticostal se manifesta si alte curente dizidente care, pe plan local, au luat diferite denumiri, cum ar fi: a) Crestinii liberi; b) Misiunea populara libera, cu aderenti in orasul Cugir (jud. Alba), (la specific, gruparea insista pentru necesitatea celui de al doilea botez pentru toti cei ce cred (penticostali); admit ca fiinta suprema doar pe Dumnezeu si tagaduiesc rolul lui Iisus si al Duhului Sfant; propaga ideea unirii tuturor credinciosilor crestini intr-o singura adunare (penticostala) pentru a capata forta si traire.

7. Credinta Nouapostolica sau Biserica Nouapostolica Internationala. Secta a aparut inainte de „constituirea" penticostalilor clasici (dupa 1913).


Patrunderea si dezvoltarea in Romania

Acest cult isi are originea in America la inceputul secolului al XX-lea.

In Romania penticostalii au patruns prin Pavel Bur din Arad plecat in SUA, inainte de 1910. Revenit in tara „convertit" si cu sprijinul unor maghiari instariti, da „nastere” acestiu cult in Banat si Transilvania.

Ion Bododea, pescar din Brailita, fost pastor baptist, paraseste „credinta" veche pentru „gustul" vorbirii in limbi.

Pe seama lui Pavel Budeanu se pune si traducerea in limba romana a „marturisirii" de credinta penticostala: Declararea fundamentului adevarat al Bisericii lui Dumnezeu.

In Romania se poate considera deschisa prima casa de adunare penticostala, cea din casa sotilor Bradin, la 10 septembrie 1922. In 1923, s-a organizat a doua adunare in comuna Cuvin. Siguranta statului de atunci, afland de existenta acestei secte, a interzis-o.

La 29 ianuarie 1925, Ministerul Cultelor si Artelor, prin Decizia 5734, a inclus in randul sectelor interzise si pe aderentii penticostali. Aceasta decizie, fiind publicata in ziare, opinia publica a fost interesata sa cunoasca natura si credinta acestei secte. Luand adresa din decizie, prin scrisori si vizite personale, fratele Gh. Bradin a fost solicitat sa dea unele lamuriri. Multi sectanti desprinsi din cultele neoprotestante ale vremii sau nemultumiti de pastorii lor s-au unit cu penticostalii.

O data cu schimbarea climatului politic din tara noastra, la 23 August 1944, penticostalii au iesit din ilegalitate, comunistii i-a declarat pe penticostali egali cu Biserica Ortodoxa Romana.

La 20 mai 1945, in orasul Arad, a avut loc o conferinta foarte restransa, in cadrul careia s-a discutat reorganizarea Asociatiei religioase penticostale si reeditarea unei reviste intitulate „Vestitorul Evangheliei". Gheorghe Bradin a fost in fruntea acestei organizatii, ca presedinte.

La 14 noiembrie 1950, prin Decretul nr. 1203, s-a primit recunoasterea juridica sub titulatura: Cultul Penticostal sau „Biserica lui Dumnezeu Apostolica".